Pădurea Pedagocică de la Tășuleasa Social

Dupa trei zile de festival la Iași pornesc spre casă cu intenția de a ajunge in Cluj direct, fără pauză peste noapte. Dar uneori planurile de acasă nu se potrivesc cu ce se întâmplă în realitate și înainte de Vatra Dornei îmi dau seama că sunt obosită. Fac o oprire la benzinărie, mă plimb puțin, dar oboseala nu trece. E trecut de nouă seara și trebuie să deschid laptopul și să caut cazare, dar nu îmi vine să merg într-un loc fără să aflu o poveste. Îmi vine ideea că în zonă este Tășuleasa social. Știu că fac tabere de vară pentru copii, dar oare oferă și cazare? Pun mâna pe telefon caut Tășuleasa Social și sun. Nu răspunde nimeni. Încerc să mă energizez și să mă mobilizez să conduc până la Cluj, că nu am chef de căutat pensiuni. Mai sunt doar trei ore de condus. Telefonul meu sună și ghici cine era: Ana, o doamna simpatică de la Tășuleasa. Vorbesc cu Ana și o întreb dacă se poate dormi la ei peste noapte. Îmi spune că ei sunt plecați la Cluj și revin tîrziu, dar că ar putea să mă cazeze, deși în mod normal nu oferă cazare și îmi trimite numărul de telefon al lui Ștefan. Sunt fericită că voi cunoaște oameni frumoși. Ștefan mă așteaptă și mă ajută să îmi duc bagajul în cabană. Simt miros de fân proaspăt cosit și ascult greierii. E tare liniște aici. După ce am pus bagajul la loc stăm și povestim la o cană de ceai. Aflu că este din Moldova de peste Prut și îmi povestește cum a ajuns la Tășuleasa și ce face aici. Mă bucur de poveste, ascult greierii cântând, bem ceaiul și merg la culcare.

Dimineața mă trezesc și mă simt norocoasă să mă trezesc în acest loc frumos. Savurez cafeaua și micul dejun alături de oameni frumoși. O veste bună: nu mai trebuie să merg la Cluj, căci le aduce cumnatul meu pe fete la Colibița. Excelent! Am o zi pentru mine și profit la maxim de ea.

Mă duc la plimbare și descopăr Pădurea Pedagogică. Este un loc minunat atât pentru copii, cât și pentru adulți și e foarte educativ. Las pozele să vorbească în locul meu, dar sigur  mai vreau să revin cu fetele să învețe și ele.

Mă bucur de liniște, apoi profitând de ziua liberă mă plimb pe cărări pietruite și chiar descopăr drumul roman de lângă pasul Tihuța.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *