O plimbare pe drumul roman de lângă Pasul Tihuța

După descoperirea Pădurii Pedagogice de la Tășuleasa, mă plimb pe dealuri fără un scop anume. Mă bucur de cântecul păsărilor, de zgomotul talangei și de mirosul de fân care îmi amintește de copilărie. Mă plimb și văd peisaje frumoase, vântul adie ușor și aduce miros de liliac.

 

Mă plimb printre case și dau de o uliță pietruită pe care au crescut trifoi și bănuți. Mă plimb liniștită. Dispare trifoiul și apare noroiul. E plin de urme de vaci. Eu îi zic ulița vacilor, sar gardul și merg pe sus. Ulița coboară până la râu, il trec și apoi mă întorc. Facem calea întoarsă și aleg un alt drum.

Acesta e Drumul Romanilor de lângă Pasul Tihuța

Ajung prin pădure, întâlnesc un băciuc care a fost la magazin în sat și îmi zice ca drumul se numește Drumul Romanilor, pentru ca a fost construit de romani in anul 114 sau 117. Îl las pe băciuc acasă și continuu plimbarea, admir peisajul și ajung la o intersecție. Am 2 opțiuni: prima să ajung la drumul principal pe traseul dungă albastră, să fac circuitul punct roșu(cam lung ținând cont de oră) sau să mă întorc de unde am venit, înapoi 8 km. Am ales varianta trei, era cea mai bună ținând cont de oră.

Mă întorc agale spre mașină, mulțumesc oamenilor de ospitalitate și merg spre Colibița pentru a mă întâlnii cu fetele.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *